Scurtă istorie a ceaiului verde
Ceaiul verde provine din China, însa cultivarea și producția sa sunt prezente azi în mai multe țări din lume.
Prima mențiune scrisă a ceaiului verde se regaseste în “Tong Yue” (Contractul unui sclav) redactat în Chengdu, între poetul Wang Bao și văduva Yang Hui. Acest document a fost redactat la vânzarea sclavului Bianliao și printre îndatoririle sale regăsim achiziționarea ceaiului în piața Wuyand și prepararea acestuia prin fierbere.
Însemnari legate de tehnicile de prelucrare nu există însa până în secolul al VIII-lea, când Lu Yu scrie o carte revoluționara despre arta ceaiului verde, denumită “Cha Jing”( The Classics of Tea ). Tot în aceasta perioada, în timpul dinastiei Tang, a apărut ceremonia oficiala a ceaiului, un ritual, în parte datorită instrumentelor necesare pregătirii, accesibil doar elitei bogate. Din acest motiv, consumul de ceai verde a devenit un simbol al statutului în societate. Tehnica de prelucare răspandită la aceea vreme era prepararea la abur și apoi comprimarea ceaiului în diferite forme.
În timpul dinastiei Song (960-1279), procesul de producție și pregătire a ceaiul se schimbă. Ceaiul se comercializeza la vrac și apare o nouă varianta de ceai sub formă de pulbere. Treptat, chinezii descoperă noi modalități de procesare, trecându-se, în perioada dinastiei Ming, la prăjirea frunzelor de ceai pentru a evita fermentarea, la rulare și uscare pentru a opri procesul de oxidare. Aceasta rămâne până în ziua de azi principala tehnică folosită pentru a produce ceai verde.
Ceaiul verde a fost introdus pentru prima dată în Japonia în perioada Nara (710-794), când numeroși călugări budiști japonezi au vizitat China și au adus seminte de ceai în Japonia. Se spune că industria ceaiului japonez a început în 1191, când călugărul Eisai a plantat seminte de ceai din China pe pământul templelor, apoi a încurajat cultivarea ceaiului și în alte zone din Japonia. Fabricarea și servirea ceaiului ca forma de artă (sado sau the way of tea) a fost introdusă în Japonia în timpul secolului XI.
Cultivarea ceaiului verde
Ceaiul verde este cultivat și procesat într-o varietate de moduri. Astfel, există mai multe tipuri de ceai verde, ale căror diferențe sunt date de momentul în care sunt recoltate frunzele de ceai, condițiile de creștere și prelucrare. Solul potrivit cultivării plantei de Camellia sinensis este cel cu aciditate ridicată, deoarece plantele de ceai nu cresc în soluri alcaline.
Plantele de ceai verde sunt cultivate în rânduri, ramurile fiind tăiate pentru a menține planta la înălțimi de sub un metru, pentru a produce frunze tinere în mod regulat. Se recoltează, în general, de trei ori pe an. Prima recoltare începe la sfârșitul lunii aprilie și ține până la începutul lunii mai, cea de-a doua recoltă are loc de obicei în perioada iunie-iulie, iar cea de-a treia de la sfârșitul lunii iulie până la începutul lunii august. De regulă, prima recoltă este cea care furnizează frunzele de cea mai bună calitate. Condițiile de creștere pot fi împărțite în două tipuri: cultivarea în soare și cultivarea în umbra. Pentru a împiedica oxidarea și fermentarea, frunzele de ceai verde sunt trecute prin abur sau printr-un proces de prajire, imediat după cules.
Pe far too good veți găsi doar blend-uri pe bază de ceai verde organic. În cultivarea ceaiului organic nu se folosesc fertilizatori chimici sau pesticide.
Prepararea ceaiului verde
Ceaiul verde este cunoscut și ca ceai virgin, deoarece, prin metodele de prelucrare utilizate, este oprit procesul natural de oxidare și fermentare al frunzelor. Astfel, ceaiul verde păstrează în compoziție cantități mari de polifenoli, substanțe care acționează împotriva procesului de oxidare. Principalii polifenoli din ceaiul verde sunt catechinele și galatul epigallocatechin (EGCG), care actionează ca antioxidanți puternici.
În China, o metodă de producție este prăjirea la flacără în vase wok foarte mari sau folosind wok-uri electrice. Frunzele de ceai trebuie agitate constant. O altă metodă este uscarea la soare sau folosind aer cald. Și in acest caz, frunzele trebuie agitate pentru a asigura uscarea uniformă.
În Japonia, metoda de procesare cea mai utilizata este expunerea la abur, dar înainte de începerea procesului, frunzele de ceai sunt sortate și curățate. Timpul de expunere la abur determină tipul de ceai produs.
Unele tipuri de ceaiuri verzi sunt rulate. Rularea frunzelor de ceai in diferite forme se face manual sau cu ajutorul unor roboti industriali și este importantă pentru eliberarea aromelor și a uleiurilor naturale în momentul infuzării.
Sperăm că v-a placut articolul nostru despre ceaiul verde. Vă mai așteptam pe blog-ul far too good!